Trezirea!

Motivationala de luni dimineata. Sau nu...

Futu-i

Mi-am pierdut actele. Buletinul imi expira in 20 de zile, cardul bancar mai e valabil pana pe 30, iar certificatele si ultima diploma parca mi-au intrat in pamant. Trebuia sa le depun maine pentru un curs. Pe deasupra am aflat ca pierderea lor constutie contraventie si platesti amenda. Din fericire e noapte si ma voi culca asa ca sunt putine sanse sa-mi iasa careva in cale si sa se aleaga cu vreun cap in gura. Desi n-as baga mana in foc ca dupa toate cele nu voi merge in somn.

Tot despre munca

...dar despre a altora. Zau ca nu pricep cum sunt unii oameni in stare sa faca un anume lucru in de trei ori timpul normal. Adica ala in care-l faceam eu. Probabil ca nu-mi place munca atat de tare incat am dezvoltat o anumita eficienta ca mecanism de aparare. Na, ca iar o sa mi se reproseze ca ma laud.

La munca, tovarasi!

Se pare ca nu mai am scapare. De luni chiar trebuie sa muncesc! Si eu care voiam sa ma intorc la sport si ma programasem la pranz marti si vineri. Of, cum o dai nu e bine.

In the mood

for this:


and for this:

Cand imi vine cheful de munca...

ma asez intr-un colt si astept sa-mi treaca, ca doar n-o tine o vesnicie!" spunea un afis din cabinetul pediatrului meu, acum aproape trei decenii. Nu mi s-a potrivit niciodata zicala asta. Nu zic insa ca nu ma apuca din cand in cand asa o lene, de nu-mi vine nici sa clipesc, dar e vorba de mici exceptii. In general insa, sunt un individ activ, poate chiar hiperactiv dupa spusele unora. Tot aia care zic si ca nu stiu sa ma relaxez. Ma rog, iar divaghez.
Ideea e ca de vreo cateva luni nu mai am serviciu, si ca, daca la inceput m-am bucurat de vacanta, apoi am rezolvat o multime de probleme domestice care asteptau de multa vreme, acum simt ca a venit vremea sa ma intorc in campul muncii.
Asa ca am inceput sa ma agit sa vad ce pot face ca sa nu ma intorc in domeniul din care am plecat. Experienta am doar in domeniul asta. Am niste studii care m-ar ajuta, dar nicio secunda de practica. Si nici nu stiu exact ce vreau sa fac. Oricum nu prea conteaza: din 9 aplicatii pe una din principalele platforme de recrutare on-line au fost citite 3, din 4 de pe alta, doar 2. Concret: 1 singur interviu, unde m-am dus mai mult pentru experienta.
Astept vremuri mai bune sau un sponsor generos.

Eu si cu mine

Nu sunt o persoana excesiv de religioasa, dar nici nedusa la biserica nu sunt. Am prieteni dintr-o multime de confesiuni religioase si nu de putine ori proaspete cunostinte au crezut ca impartasim aceleasi credinte. Cam asta ar fi contextul general. Cu alte cuvinte nu poate nimeni sa ma arate cu degetul si sa spuna sigur: ba'hai, ortodox, musulman, evreu sau adventist. Ca as apartine bisericii scientologice nu m-a banuit inca nimeni, ceea ce pentru mine inseamna ca multa lume este convinsa de inteligenta mea. Dar, am divagat...
Cata vreme eram persoana importanta (nu spui cine) casuta mea de mail se umplea de urari de ziua de nastere, dar mai ales de onomastici. Ei, ghiciti unde vreau sa ajung...
Contabilizand: 7 urari de onomastica si una de Rosh Hashana. Sa fie primite toate!
Am spus si ca am o memorie de elefant? Cand ma voi intoarce in campul muncii ghiciti cu cati "prieteni" voi ramane.