duminică, 18 aprilie 2010

Gradina botanica. Bucuresti

I-am promis lui Green Monkey o vizita la gradina cu plante. El voia sa vada banane si maimutele aferente, eu voiam sa facem ceva impreuna. Dupa ce mi-am convins si jumatatea, obosita si refractara la idee, am pornit. Am ajuns. La bilete era coada. Am apreciat ca toata lumea se inghesuia sa ia bilete, desi am fi putut intra cu totii ca in Herastrau,ca nu era nimeni sa le si controleze. Hopa, ne civilizam, imi zic.Asta pana in momentul in care Green Monkey incepe sa urle: pipi! fac pipi! acum! Si da-i si cauta toaleta ecologica de care aveam nevoie.Noi n-am gasit-o. Daca altii au fost mai norocosi poate ne lumineaza si pe noi. De fapt, dupa miros, tind sa cred ca toata lumea folosea o anumita zona de tufisuri de langa un gard. Curat ecologie! Serele cu banane lor si maimutele imaginare, ca de altfel si muzeul, inchise pe o perioada nedeterminata pentru reparatii capitale. La fel ca acum doi ani. Aproape ca ma astepam ca de atunci sa se fi reparat singure. Ca nu se vedea vreun santier.In rest, lume multa, ca au inflorit lalelele. Un iaz cu crapi koi. Niste rate. O sa pun si poze.
PS: biletul e 5 lei. prescolarii si veteranii intra gratis.

miercuri, 14 aprilie 2010

Discutam discutii

Discutam azi cu cineva plecat din tara. De putina vreme, tin sa precizez. Si imi spunea cat de neplacut impresionata a fost de ceea ce a vazut intorcandu-se. Lucruri care, atata vreme cat a stat aici, i se pareau normale, dupa cateva luni o deranjau ingrozitor. Pe buna dreptate, trebuie sa recunosc. I-am spus ca deja nu mai suntem in tara lui Papura Voda, ci a lui Negura Voda, prin negura intelegand ceata si mult fum in ochi. Am primit un raspuns care m-a deranjat si care m-a chinuit toata ziua. Citez cu aproximatie: asa suntem noi, romanii, daca putem face putin haz de necaz, ne descarcam si nu mai facem nimic concret. Si chinul meu: ce putem face? Accept idei, solutii concrete.

joi, 8 aprilie 2010

nepotisme

Daca va imaginati ca noi suntem singura tara in care exista o EBA va inselati. De fapt si aia de care vreau sa va povestec tot la noi era, doar ca era venita din alta parte. La un eveniment cu multe capete sus-puse, un ambasador si-a invitat fiica sa prezinte onoratei audiente niste chestii tipice tarii sale. Nu comentam cum a facut-o, pot doar sa spun ca era mult mai mica decat era Eba in momentul lansarii sale, asa ca sunt sanse mari sa ajunga mai sus.

miercuri, 31 martie 2010

Pariu

De ceva vreme ma sacaie rau o idee. Nici nu mai stiu daca e a mea sau am vazut-o pe undeva. Fac pariu cu oricine ca daca s-ar impozita cumva aerul pe care-l respiram parlamentarii nostri ar fi brusc singurii oameni fara plamani?!

Si inca un lucru care ma infurie. De unde mama saraciei, in vreme de criza, au bani sa-mi trimita felicitari de 8 martie si de Paste? Si daca sunt barbat si musulman? Asta ca sa-mi arate ca le pasa sau, de fapt, ca nici in cur nu-i doare de ce cred eu.

miercuri, 16 decembrie 2009

OAMENI

Azi am cunoscut un OM. A fost o onoare.

Arata pisica

Tu-i gatii ei de pisica, mi-a taiat salariul si bonurile de masa.

joi, 3 decembrie 2009

De ce

Nu am reusit niciodata sa tin un jurnal. Scriam atat de rar, incat intre doua insemnari reuseam, de cele mai multe ori, sa pierd caietul. Cand am deschis blogul mi-am dorit un jurnal pe care sa nu-l pot pierde atat de usor.

Nu am spus decat unei singure persoane ca am blog, cu rugamintea sa nu mai spuna si altora. Nu fac schimb de linkuri, nu-l promovez in niciun fel. Cine ajunge aici, ajunge din intamplare.

Comentariile (cate exista) sunt moderate si, de cele mai multe ori, nu sunt acceptate.

Nu tin mortis sa imi fac prieteni noi. Oricum interactionez zilnic cu mai multa lume decat imi doresc.

Din cand in cand mai pun cate un citat si recomand o carte. Cui nu-i place o sa-i amintesc ca: "gusturile nu se discuta"

Cam atat.