Numar

Numar zece ani de cand nu-mi mai apartin. Doi ani (aproape, cu bataie lunga) de cand fac ce-mi tuna. Aproape un an de cand ma minunez zilnic ca mi s-au intamplat anumite lucruri si ca am facut alegerile cel mai putin probabile. Vreo trei luni de cand fac afaceri, care n-au invatat inca sa mearga in picioare. Ciudat, asa cum trebuie sa fie viata... Surpriza, uimire, incantare.

Clientul nostru...

M-a lovit febra antreprenoriatului, asa ca ma distrez cu maritul stapan: clientul. Nu-i frumos sa radem de el, dar uneori o cere...
Vreau un logo pentru un nou produs: juvelnicul cu fermoar pentru pesti vii. Simplu. Dureaza cinci minute.
Ok. Halal brief, zic in sinea mea. Hai sa incercam un peste cu fermoar in loc de gura.
Vreau un juvelnic.
Facem un juvelnic.
Vreau pesti in el.
Punem si pesti
Tot in sinea mea: Asta nu mai e logo, e desen cu instructiunile de folosire ale produsului.
Vreau si maner la fermoar.
WTF!
Prestam mai multe variante de manere.
1. Nu bun
2. Nu acolo
3. Nu asa
4. Ok
Aha! Deci iti place? Cum l-am putea face perfect?
Ok.
Asta nu-i raspuns. Zi ceva, zi ca nu-ti place, numa' zi. Timpul meu, stiti voi...
N-a mai zis nimic.
Am pus pariu ca a doua zi cere si pescar langa juvelnic.
N-a cerut, dar nici departe nu a fost.
Asa devin nervii de otel. Si daca mi-am imaginat cumva ca nu ma va mai impresiona nimic dupa ultimul meu job, m-am inselat.
Niciodata nu poti sti ce zace in mintea unui client care vrea sa fie creativ.

Hazlii

De prea mult elan creator, am vrut sa ajut niste prieteni aflati in dileme amoroase. Nici de Revelion n-am stat pana la ore atat de mici. Ca urmare, am adormit in cada, dar nu oricum, ci povestind despre un urs gri, care nu era GRIzly si despre o fata care s-a straduit foarte mult sa puna niste patrunjel pe un platou cu scoici. Mai departe, n-am mai avut curaj sa aflu.

La final de 2013

Ca orice om simt si eu nevoia unui bilant la sfarsit de an. 2013 a fost plin de lectii, pe care sper ca le-am invatat, ca sa nu ma mai lovesc de ele si in 2014.
Asadar, ce-am aflat?
Pai, intr-o ordine aleatoare, am descoperit ca:
Prietenii buni raman langa tine chiar daca au si ei o zi proasta. Asta nu exclude insa ca orice interactiune umana, si ar trebui sa subliniez orice, e un barter.
E foarte important sa ai incredere in fortele proprii. Si ca increderea poate fi subminata foarte usor de cei din jurul nostru atata vreme cat nu suntem pregatiti sa ne iubim si sa ne acceptam pe noi insine asa cum suntem.
Uneori, lucrurile care au toate premizele sa fie minunate nu sunt deloc asa. Si viceversa.
Oamenii care au intrat si au iesit (mai de voie, mai de nevoie) din viata mea au avut rolul sa-mi arate cate ceva despre mine.
E extrem de important sa fim impacati cu alegerile pe care le-am facut. Stiu, intra tot la acceptare, dar trebuia sa o mai spun o data.
Ca uneori e bine sa mai inchidem ochii si sa ne facem ca nu vedem anumite lucruri; dar mai ales sa ne tinem gura bine inchisa, daca asta nu face rau nimanui. Ceea ce nu exclude momentul in care trebuie vorbim ca sa ne aparam drepturile si lucrurile in care credem.

La un nivel mai concret, am descoperit ca Green Monkey e un copil echilibrat si exceptional, ca pot conduce 10000 de km in doar cateva luni si ca "never say never".

Imi doresc ca anul care vine peste doar cateva ore sa-mi predea cu blandete lectiile pe care mi le-a pregatit. Ceea ce va doresc si voua!

Prea ocupata

Prea ocupata sa-mi traiesc viata, am incetat s-o mai descriu. Momentul asta merita totusi marcat. Proiecte noi, curaj nebun. Vedem ce ne asteapta de acum incolo. Cine stie, poate reusesc sa schimb lumea. Macar pe a unora.

De weekend

Ce se intampla atunci cand trecutul si prezentul se intalnesc pe langa tine la o bere? Se urasc la prima vedere, desi nu stiu despre ce e vorba. Si atunci nu-ti ramane decat sa dansezi mai departe, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

 

 

Cheers, zic!

Pamantul se invarte oricum

 La tierra giró para acercarnos

La tierra giró para acercarnos,
giró sobre sí misma y en nosotros,
hasta juntarnos por fin en este sueño,
como fue escrito en el Simposio.
Pasaron noches, nieves y solsticios;
pasó el tiempo en minutos y milenios.
Una carreta que iba para Nínive llegó a Nebraska.
Un gallo cantó lejos del mundo, en la previda a menos mil de nuestros padres.
La tierra giró musicalmente
llevándonos a bordo;
no cesó de girar un solo instante, como si tanto amor,
tanto milagro sólo fuera un adagio hace mucho ya escrito
entre las partituras del Simposio.
(Eugenio Montejo, Caracas, 1938)

Cum e? Nasol sa stii ca se asteapta asta de la tine...
Oricum pamantul se invarte si noi nu-l oprim indiferent cat ne-am dori asta!