Drumul

eu sunt un calator

pentru mine conteaza drumul

si pentru drum nu voi astepta niciodata un tren sau altceva

mai degraba voi porni pe jos, cu talpile goale

indiferent cat de fierbinte e asfaltul sau nisipul, sau cat de ascutite pietrele si de mare noroiul

cand nu ai drumul...nimic nu are sens...asa este...

asa simt si eu

si cand nu-l ai, il faci tu, cu fiecare pas

poate va veni cineva in urma ta

sau poate prinzi din urma pe cineva ale carui urme s-au sters de multa vreme

sau poate il faci singur

nici macar nu conteaza

cum nu conteaza nici destinatiile intermediare

caci de aia finala nu se poate nimeni feri, si despre ea nu povestim

drumul si povestile lui sunt importante

uite, vezi piatra aia ascutita de pe margine, candva am fost atat de fara minte incat sa o arunc in cineva

si ai sa vezi ca pe piatra e un cuvant, poate, sau o privire

si vezi mlastina aia, mi-a luat o vesnicie sa ies din ea...

dar am reusit

si acum o privesc cu nostalgie, pentru ca desi epuizata, intr-un fel m-am imbogatit

Din nou despre sah

Nu am crezut vreodata ca voi deveni pasionata de jocul asta. 15+1 partide inainte sa declaram invingatorul. 1+1 jucate. Au mai ramas 14.

When you hit the bottom

...the only possible way is up. Satula de tot si de toate as fugi in lume. Nu-mi permit. Sunt legata cu lanturi grele de aici si acum. Uneori le mai ignor (in ultima vreme cam des), dar asta e tot ce pot sa fac. Si ma mai mir ca ma apuca depresia. Nu exista salvatori, doar oameni care se salveaza singuri. Restul lucrurilor sunt paleative.

Jocul de sah

... e chiar misto. Ca sunt atatea piese pe tabla. Si regina le poate scoate pe toate din joc!

Just to remember

Un weekend cu de toate. Sa le insir, ca sa nu le uit: dansat in club pana la 3 dimineata, iesit la plimbare in cismigiu si prin centru, iesit in parc cu aparatul foto pentru un curs rapid de fotografie. N-am fost invitata la o plimbare cu motorul pentru ca era prea frig, doh.Exista inca o zona pe care n-am lamurit-o si care ma sacaie dar, momentan, creierul meu e satisfacut si ma pot face ca uit restul. Desi, daca si zona asta ar fi lamurita, totul ar fi chiar perfect.
Si uite asa au trecut rapid doua saptamani. Cum ziceam, pe repede inainte

Fast forward

Traiesc pe repede inainte. Intotdeauna cu gandul la urmatorul moment, la ce ar trebui sa fac mai departe, mult mai departe. Oricand. Nu acum. La cafeaua de dimineata cu gandul la plimbarea de la pranz, la masa cu gandul la inghetata de dupa. Nu stau singura niciodata pentru ca ar trebui sa ma gandesc la momentul prezent. Pana in dupa-amiaza asta, tarziu, cand, in parc am vazut o batrana tunsa scurt cu o haina bleu, veche, murdara, cu nasturi desperecheati. M-am intrebat care a fost povestea ei, cum si-a trait prezentul, daca si-a imaginat vreodata asa viitorul: trist, decrepit, murdar. Si m-am intrebat ce rost are sa proiectez intotdeauna urmatorul moment, cand acesta ar putea sa arate cu totul altfel decat mi l-am imaginat. Probabil ca de aia vreau o hayabusa: o multime de momente viitoare care vor mai exista doar ca potential. Si nici macar n-a fost buna inghetata!

Sah-mat

Uneori regulile jocului se mai schimba si din mers. Regina isi da intalnire cu nebunul cata vreme regele doarme in papuci. Si nimeni n-a trait fericit pana la adanci batraneti... Sau poate ca da.