Aglomeratie pe strada colectionarului

Dupa cum bine stiu prietenii mei eu colectionez. Pe langa tablouri si genti, colectionez si diplome. Azi am fost sa iau cea mai noua achizitie si asta, in ciuda faptului, ca pe plantatia mea e o aglomeratie cum nu am mai vazut de mult in anii mei de munca. Asta-i bine, ca nu am vreme sa ma plictisesc, dar pe de alta parte, daca punem la socoteala ca dupa ce ajung acasa mai trebuie sa ma ocup de copilul personal care a inceput si el scoala si sa mai si traduc niste chestii foarte pretentioase (oare o sa ma plateasca domnul profesor cand o vedea factura, accept si una din bicicletele lui) mai cam ia cu ameteala. In plus, cum ziceam, saptamana trecuta am mai dat un examen pentru colectia mea, deci pregatiri si stres. Tot sper ca se mai fluidizeaza traficul pe strada mea. Cred ca o sa uit un semafor pe rosu si o sa ma bucur si eu de o saptamana mai linistita. Curand! Mi-am promis.

Categorii si troc

Cu mine oamenii se intersecteaza la nivel de categorie. Eu nu cunosc un psiholog, ci cel putin cinci odata. Nici vreun specialist in istoria artei, ci minim doi. Medicii apar cu liota. La fel si victimele. Daca s-ar aduce unul pe altul n-ar fi nicio problema, in fond e normal ca un psiholog sau un medic sa aiba alti prieteni din aceeasi categorie profesionala. Dar nu, ei vin independent. Nu se cunosc intre ei, dar intra toti in cotidianul meu. Cred ca scrie in fruntea mea ceva de genul : saptamana aceasta acceptam scriitori. Oare ce categorie ma pandeste saptamana viitoare.

In alta ordine de idei sper ca trocul pe care l-am facut sa fie benefic pentru Green Monkey si sa-l incante. Serviciile mele de traducere contra ore de desen. Sper sa nu descopere totusi ca vrea sa fie absolvent de arte plastice, ceea ce in mintea mea echivaleaza cu muritor de foame (altfel luam bani pe traduceri, cred ca nu exista dubii). Daca a vazut cineva o conotatie depreciativa in expresia anterioara ea nu exista decat la nivelul societatii care nu e interesata si nu are resurse pentru arta. Zic!