luni, 13 februarie 2012

Nova Scotia

Acum cativa ani voiam sa emigrez. In Canada. Nova Scotia, mai precis. M-a deturnat jumatatea mea amintindu-mi ca mie imi place caldura. Nu l-am contrazis, dar nici la tropice n-am ajuns. Iar acum inot prin nameti de care nu cred ca as fi dat in Nova Scotia. In schimb am descoperit ca bucuresteanul da jumatate de ora la lopata sa scoata masina, mai merge o ora cu ea pentru un drum de 10 minute si apoi cauta alte treizeci de minute un loc de parcare. Afacere grozava, nu alta. Daca i-are pune cineva sa dea zapada spre magazinul de paine nu s-ar inghesui niciunul. Dar Saniuta, rulz. Vodca, nu mijlocul de transport. De aia primele drumuri deszapezite chiar si in satele acoperite de nameti au fost spre carciuma. Hai noroc! Zic!

joi, 9 februarie 2012

De ce fug cu circul

Azi am plecat de pe plantatie la pranz. Sa culeg una bucata mama si sa o duc la spectacol de circ. Cirque du Soleil vreau sa zic. Eu nu-mi fac planuri cu multa vreme inainte, asa ca am luat biletele pe ultima suta de metri acum cateva zile (vreo 14). Oricum ieri inca mai gaseai bilete pe net, poate nu doua in aceeasi categorie, dar mai gaseai. Ii astept de 15 ani. Cand o ciocolata a lansat campania de indeplinit dorinte am fost la conferinta de presa, si am crezut ca-mi vor indeplini dorinta. Aiurea, ei mi-au dat o poza pe care era trecuta dorinta mea. (O sa ajunga si aia online, trebuie doar sa-mi scot fata). Dorinta mea era sa vad Cirque du Soleil. Si s-a indeplinit.
Sunt pasionata de circ, din copilarie. Am vazut Circul de Stat Chinezesc, am vazut Circul de Stat din Moscova, am prins faimoasa trupa Moceanu si pe Siminica. Am avut o vecina de pe strada care a fugit cu circul si niste vecini din blocul de vizavi care lucrau la circ. Am visat circul toata viata mea. Din pacate am doua maini stangi, iar ideea ca mana e mai rapida decat ochiul e ceva care mi se potriveste perfect. Dovada,  dupa patru ani de tenis inca nu-mi dau seama incotro o ia mingea, asa ca nu sunt buna de circ. Dar la Cirque du Soleil as cara si bagaje. Sa nu spuneti la nimeni (nimanui, dar cui ii pasa), dar singura mea dorinta ar fi sa-mi dea si mie o pereche de colanti negru cu rosu.
Azi am plans, de fericire, n-am mai facut asta de cand l-am nascut pe Green Monkey.Suna patetic si nu se compara, dar e adevarat.
Oricum, pentru ca dorintele mi se indeplinesc ( pe verificate) la anul vreau sa-i vad la Las Vegas! Si asa va fi!
Daca nu mai auziti nimic de mine inseamna ca am fugit cu circul. Zic.

luni, 6 februarie 2012

D-ale plantatiei

Si Caragiale si-ar da jos palaria in fata realitatii.

"Apasa orice tasta"
"Care e orice tasta"

Vine "catindata", pasare de noapte, decisa sa munceasca cinstit "ca e frig rau afara". "Aveti intrebari?"zic eu. "Ati facut vreodata sex oral, ca sa stiu cum vorbesc cu dvs.?". Raspunsul n-o sa-l aflati niciodata, in caz ca sunteti curiosi.

miercuri, 1 februarie 2012

Yiddishe Momme

Fara vreun merit deosebit in afara unei tenacitati iesite din comun puse sub deviza ”my way or the highway” am fost inclusa in cercul exclusivist al yiddishe momme. Ca urmare va spun povestea/banc:
Trei mame se lauda. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat mi-a cumparat un Porsche, zise prima. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat mi-a cumparat un Porsche si o vila, zise a doua. Fiul meu ma iubeste atat de mult incat se intalneste cu psihiatrul de doua ori pe saptamana doar ca sa vorbeasca despre mine, spuse a treia. Se da tema: care dintre cele trei este o yiddishe momme?! Eu una nu recunosc nimic!

vineri, 27 ianuarie 2012

Declaratie

Daca ati nimerit aici din intamplare, cautati-va de drum. Blogul asta e doar pentru cei ce ma cunosc. Nu ma intereseaza traficul. Vreau sa am un aide-memoire pentru vremurile cand n-o sa-mi mai pese. Orice urma lasata pe net nu are cum sa piara. Asta era ideea. Zic.

Unde te duce viata

Uneori viata iti ofera niste surprize de nu le poti duce. Nu vorbesc neaparat de mine. Mai degraba de oamenii pe care-i intalnesc zi de zi. Sunt oameni cu care viata a dat de pamant, dar care nu s-au lasat invinsi. Au gasit o metoda sa faca limonada din lamaile primite. Unora le merge chiar bine. Pot spune ca au avut noroc. Altii se chinuie, dar tot fac ceva. Nu mor de foame. Vad si oameni care prefera sa moara de foame agatati de niste principii si mentalitati care nu le baga mancare in traista. In fond, e optiunea fiecaruia.

Mama are insa o problema. Din mandria ei studioasa cu diplome de la nspe mii de facultati, cursuri etc. s-a trezit ca nu ii mai vine sa se laude cu mine, desi nu mor de foame. Partea mai nasoala e ca nici speranta numarul doi, in ordine cronologica, nu e mai breaza. In 5 ani de munca a schimbat vreo 7 servicii, toate cu implicare politica mai mica sau mai mare. O buna parte din posturile pe care le-a ocupat s-au desfiintat. Acum vrea sa se faca..... tobe, trompete, aplauze... gardian la parnaie. Pe mama, de fapt, o ingrozeste ideea ca s-ar putea desfiinta inchisoarea si ca or sa umble „enfractorii” liberi pe strazi.

Azi tocmai a declarat ca ne reneaga si da foc la toate cartile pe care ni le-a cumparat. Pacat ca nu-si mai poate recupera banii bagati in meditatii.

L.E. Imi spunea o prietena ca o intelege pe mama. eu inca n-am ajuns acolo, desi o copiez. Zic

duminică, 22 ianuarie 2012

Doar ma laud

Azi am fost la mall. Duminica dupa-amiaza, la mall. Wow. Cei care ma cunosc stiu ca shoppingul pentru mine nu-i placere, ci durere. Daca as putea, mi-as trimite jumatatea sa-mi cumpere pantofi, dar el are o problema cu tocurile mai inalte de 5 cm si nici nu poarta marimea mea. Nu-i vorba, ca nu dupa pantofi pentru mine am fost. Ci pentru green monkey. Nu i-am gasit. Dar am gasit placerea de a sparge echivalentul salariului pe care-l primeste femeia de serviciu de pe plantatia mea pe o pereche de blugi, cateva cd-uri si niste ceaiuri. Lui green monkey i-am luat bocanci din alta parte. Sa nu mai spun ca si sambata dimineata am fost in unirea, iar vineri sa-mi iau bilete la circ. Cirque du Soleil, vreau sa zic. Am cheltuit intr-un weekend cat n-am cheltuit eu in ultimii doi ani. E bine ca nu ma doare, e rau, ca nu-mi sta-n fire. Si nu vreau sa ajung ca punctul g pentru mine sa fie la sfarsitul cuvantului shopping.
In alta ordine de idei, reducerile-s doar cu numele: blugii i-am luat la pret intreg, cizmele de mi le-am luat in octombrie cu 210 lei, erau acum reduse cu nu stiu cat la suta si costau 199,90. Doar pretul de pornire era mai mare, adica 289, pret, pe care nu l-au avut vreodata. In rest, miting in mall. Daca toti cei de-acolo ar fi mers in Piata Universitatii l-am fi dat jos si pe Putin, nu doar pe Basescu. Eu nu mai calc prea curand pe acolo. Zic.