Nova Scotia

Acum cativa ani voiam sa emigrez. In Canada. Nova Scotia, mai precis. M-a deturnat jumatatea mea amintindu-mi ca mie imi place caldura. Nu l-am contrazis, dar nici la tropice n-am ajuns. Iar acum inot prin nameti de care nu cred ca as fi dat in Nova Scotia. In schimb am descoperit ca bucuresteanul da jumatate de ora la lopata sa scoata masina, mai merge o ora cu ea pentru un drum de 10 minute si apoi cauta alte treizeci de minute un loc de parcare. Afacere grozava, nu alta. Daca i-are pune cineva sa dea zapada spre magazinul de paine nu s-ar inghesui niciunul. Dar Saniuta, rulz. Vodca, nu mijlocul de transport. De aia primele drumuri deszapezite chiar si in satele acoperite de nameti au fost spre carciuma. Hai noroc! Zic!

Ce mai facem de ziua nationala

Ei bine, anul asta am muncit. Nu poti avea prea mari pretentii atunci cand nu prea ai bani in buzunar. In fond, aveam nevoie de ei ca sa fac prajitura traditionala deja. Asadar, pe 2 decembrie (in 2010 nu prea am fost deloc pe faza, asa ca nu mai conteaza) am prestat carrot cake. Dupa o reteta primita direct de la niste canadieni. In fond se asorta de minune cu minunatul fenomen "freezing rain" atat de specific Canadei. Cica daca le avem pe toate aici, de ce sa mai emigram acolo? Io-te d-aia!

E groasa...

Cica nu sunt un personaj eligibil pentru emigrarea in Canada. E clar, nu mi-a mai ramas decat sa emigrez in Haiti. Ma duc sa-mi dau foc la diplome si sa-mi antrenez calitatile de dictator. Poate fac o plimbare si pana la gradina botanica sa ma inspir putin.

Cum zice Jean-Claude Izzo: "Mon coeur se mit a battre. La boucle etait bouclee et j'etais vraiment dans le merdier. Total Kheops, disent les rappeurs d'IAM. Bordel immense."
Jean-Claude Izzo, Total Kheops, Galimard, 1995