Activitati

Cand stau si vegetez (si nu produc nimic) mi se pare ingrozitor. Bleah! Motiv pentru care imi iau o multime de chestii de facut si dupa aia dau din colt in colt (si iar nu produc nimic, la bani ma refer, a se-ntelege). Si tot aiurea mi se pare. Cu alte cuvinte decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba! Ce bine-ar fi sa fie atat de simplu!

Idei fixe

Din ciclul avem idei putine dar fixe, ca in felul asta suntem siguri ca le tinem minte, autorul vrea sa va impartaseasca doua obsesii:

1. Majoritatea scriitorilor romani (sau macar mare parte din cei celebri) scriu doar asa, pentru o elita, niste chestii extrem de pompoase si alambicate. Cand apare cate o exceptie e mare prilej de bucurie si nu ma pot abtine sa n-o impartasesc si altora. De data asta Funeralii fericite de Adrian Lustig. La ed Humanitas.

2. Poate doar eu nimeresc peste filme in care actorii romani joaca de parca sunt la teatru. Tot asa, sunt si exceptii, da' nu-mi ies mie in cale prea des.

Bonus: daca au dat pe aici intelctuali jigniti de cele spuse anterior asta ar trebui sa le placa. Sau nu.

WTF

Pe soseaua Mihai Bravu mare coada, mare, in fata unui magazin. Second-hand! Nasol de noi!

Vaicareli noi

De ce nu ma crede nimeni ca mi-am epuizat anumite resurse?! Invariabil aud: uite ce ai facut pana acum! Pai tocmai, s-au dus ca am facut. Am si eu voie sa simt ca nu mai pot. Desi maine o voi lua de la capat. Macar m-am vaitat...

Categorii si troc

Cu mine oamenii se intersecteaza la nivel de categorie. Eu nu cunosc un psiholog, ci cel putin cinci odata. Nici vreun specialist in istoria artei, ci minim doi. Medicii apar cu liota. La fel si victimele. Daca s-ar aduce unul pe altul n-ar fi nicio problema, in fond e normal ca un psiholog sau un medic sa aiba alti prieteni din aceeasi categorie profesionala. Dar nu, ei vin independent. Nu se cunosc intre ei, dar intra toti in cotidianul meu. Cred ca scrie in fruntea mea ceva de genul : saptamana aceasta acceptam scriitori. Oare ce categorie ma pandeste saptamana viitoare.

In alta ordine de idei sper ca trocul pe care l-am facut sa fie benefic pentru Green Monkey si sa-l incante. Serviciile mele de traducere contra ore de desen. Sper sa nu descopere totusi ca vrea sa fie absolvent de arte plastice, ceea ce in mintea mea echivaleaza cu muritor de foame (altfel luam bani pe traduceri, cred ca nu exista dubii). Daca a vazut cineva o conotatie depreciativa in expresia anterioara ea nu exista decat la nivelul societatii care nu e interesata si nu are resurse pentru arta. Zic!

Dixit

Uite! Un nene de ciocolata!

Psihologia la degetul mic

Dupa foarte multi ani de pauza am reluat lecturile din domeniul psihologiei pentru toti sau, cum ii spun eu, psihologiei la degetul mic. Si cum meditam eu aseara la cele ce citeam (nu-i asa ca, brusc, parca m-am mai desteptat de la cartile astea) am avut revelatia ca toate iti descriu greselile, cazurile "defecte" si nici una nu vorbeste despre normalitate. Nu ma refer la normalitatea aia ideala in care totul decurge perfect, pentru ca la aia nu cred ca o sa ajungem vreodata, ci la cea mai apropiata varianta a ei.
La fel cum cititorii (fara studii de specialitate) ai unei lucrari de medicina vor suferi de cel putin o parte din simptomele trecute acolo si cei ai unei lucrari de popularizare a psihologiei se vor afla in aceeasi situatie. Si atunci cand vezi ca nu esti la fel de minunat cum credeai, asta nu iti afecteaza stima de sine?! Si, doar am aflat ca stima de sine este esentiala pentru ca lucrurile sa mearga snur. Si atunci ce ne facem? Intreb.

Exercitiu de gandire generat de: Virginia Satir, Arta de a fauri oameni, Psihologia familiei, editura 3, Bucuresti, 2010 (Bine tradusa, usor de citit si destul de interesanta)