Idei fixe

Din ciclul avem idei putine dar fixe, ca in felul asta suntem siguri ca le tinem minte, autorul vrea sa va impartaseasca doua obsesii:

1. Majoritatea scriitorilor romani (sau macar mare parte din cei celebri) scriu doar asa, pentru o elita, niste chestii extrem de pompoase si alambicate. Cand apare cate o exceptie e mare prilej de bucurie si nu ma pot abtine sa n-o impartasesc si altora. De data asta Funeralii fericite de Adrian Lustig. La ed Humanitas.

2. Poate doar eu nimeresc peste filme in care actorii romani joaca de parca sunt la teatru. Tot asa, sunt si exceptii, da' nu-mi ies mie in cale prea des.

Bonus: daca au dat pe aici intelctuali jigniti de cele spuse anterior asta ar trebui sa le placa. Sau nu.

Categorii si troc

Cu mine oamenii se intersecteaza la nivel de categorie. Eu nu cunosc un psiholog, ci cel putin cinci odata. Nici vreun specialist in istoria artei, ci minim doi. Medicii apar cu liota. La fel si victimele. Daca s-ar aduce unul pe altul n-ar fi nicio problema, in fond e normal ca un psiholog sau un medic sa aiba alti prieteni din aceeasi categorie profesionala. Dar nu, ei vin independent. Nu se cunosc intre ei, dar intra toti in cotidianul meu. Cred ca scrie in fruntea mea ceva de genul : saptamana aceasta acceptam scriitori. Oare ce categorie ma pandeste saptamana viitoare.

In alta ordine de idei sper ca trocul pe care l-am facut sa fie benefic pentru Green Monkey si sa-l incante. Serviciile mele de traducere contra ore de desen. Sper sa nu descopere totusi ca vrea sa fie absolvent de arte plastice, ceea ce in mintea mea echivaleaza cu muritor de foame (altfel luam bani pe traduceri, cred ca nu exista dubii). Daca a vazut cineva o conotatie depreciativa in expresia anterioara ea nu exista decat la nivelul societatii care nu e interesata si nu are resurse pentru arta. Zic!