Fragmente

In Wonderland au incoltit brandusele plantate in toamna.
Motanul are coada mai groasa decat mana lui Alice. Nu mai mananca, nu mai doarme, cred ca simte primavara in aer si asteapta momentul potrivit sa devina craiul cartierului.
Iepurasul de Paste e mai greu de dresat decat catelul.
Catelul a descoperit ca se poate urca pe scaunul rotativ ca sa manance direct din farfuria Iepurasului. In plus, are o parere foarte proasta despre presa, exprimata prin dezintegrarea temeinica a ziarelor.
Palarierul Nebun incearca sa dreseze pe toata lumea, dar nu-i iese decat cu cainele.
Iar Alice, Alice se ia cu mainile de par in fiecare dimineata intrebandu-se cand s-a transformat Wonderland in Corabia Nebunilor...

Cine e cel mai fericit?

In casa e fericire maxima de cand cu "potaia"cu nume de dansatoare de cabaret.
Catelul e fericit ca nu mai sta pe camp, in frig, lihnit de foame, si ne rasplateste invatand comenzi cu o viteza uimitoare pentru un pui de nici trei luni.
Iepurasul de Paste e fericit ca are catel.
Palarierul Nebun e fericit ca "potaia"e desteapta si nu trebuie sa stranga mizerie din toata casa, pentru ca animalul a invatat sa faca intr-un singur loc.
Iar Alice, Alice e in culmea fericirii ca ii asculta cineva comenzile fara sa trebuiasca sa le repete de cate cinci, sase ori.
Yupiii! The magic of Wonderland!

Menajeria iadului

Deci, suntem in formatie (aproape) completa; n-am gasit unicornul, dar avem sperante...
Papagalul e fericit ca are cu cine sa se certe. Potaia e nedumerita ca nu stie unde a ajuns. Motanul sta pe geam si se uita la cei doi, gandindu-se, probabil, pe care sa-l manance primul. De atata scandal nu ma mai aud gandind. Curat menajeria iadului!

Wonderland versus Arca lui Noe

In Wonderland nu e nimeni zdravan la cap! Nu ca am avea pretentii, dar doar Palarierul Nebun recunoaste fara niciun fel de probleme de fata cu toata lumea. Pe langa pitigoi, mierle, ciocanitori si alte cateva specii de pasari pe care nu le stim, si care fac un taraboi de nedescris, mai avem una bucata papagal cu grave probleme de identitate si de comportament, si un hibrid intre Cheshire Cat si elefantii cu ochi rosii din brad. Nu-i nimic, ne inmultim, ca sa fie balamucul complet.
Sa le luam pe rand:
Una bucata papagal mascul cu nume de fata, care are program fix: la prima voce pe care o aude dimineata reactioneaza incepand sa traga de gratii sau sa se izbeasca de ele. Nu mai este lasat sa evadeze, pentru ca nu ne-am imaginat vreodata ca un amarat de perus poate manca pielea de pe un scaun de bar, dar ne imaginam ca patrupedul cu nume filosofico-cuantic il poate manca pe papagal.
Impricinatul numarul doi (cel cu numele dubios dar cu particula nobiliara) se presupunea a fi una bucata pisoi de cel putin un an jumate, deci care n-ar fi trebuit sa mai creasca. Daca e acelasi de acum cateva luni, e un mutant mai mare decat cockerul vecinilor. Desi tind sa cred ca e o noua specie de animal care ne-a mancat pisoiul si doar vorbeste cu vocea lui.
Ca sa nu ne plictisim, si sa fie menajeria completa, urmeaza sa primim printre noi un nou specimen, care, dupa nume, va fi corcitura intre dansatoare de cabaret si fizician celebru.
Alo, oamenii cu chanelling-ul vreau si eu sa vorbesc cu taica Noe, poate mai are cateva sugestii, plus ca n-am vrea sa facem ca el si sa lasam unicornii pe afara!

Bilant de 2014

Anul asta n-a fost deloc usor! Dar si satisfactiile au fost pe masura!
In ianuarie am infintat firma. Prin februarie, ne-am intrebat ce facem cu ea. In martie ne-au invadat insectele. In aprilie si mai baietii au inceput sa-si faca un obicei din a juca fotbal in parc. Am vreo 200 de poze care sa ateste asta. In iunie am aflat ca ramanem repetenti. In iulie am fost la mare, unde am reusit sa vedem si un rasarit, din a doua incercare. In august ne-am plictisit la summerwell si am primit aprobarea de la noua scoala. In septembrie am inceput sa cautam casa si ne-am mutat in Wonderland. In octombrie ne-am jucat de-a gradinarii. In noiembrie am facut focul in sobe (asta e doar pentru ca nu era nimic notabil pe acolo, ca foc facem de cand nu mai sunt 25 de garde afara) In decembrie ne minunam de cum se aranjeaza uneori lucrurile. Am facut prima piftie (nota bene: cinci linguri de sare nu inseamna nimic) si primii cozonaci (o tara cam indesati, cum ii plac ardeleanului).
Alice, Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste va ureaza un An Nou minunat!

Ne distram

Green Monkey ne ajuta sa nu ne plictisim. Cred ca in ultimul an am vizitat mai multe scoli decat stiam ca exista in Bucuresti. Nu de voie, ci de nevoie. Poate, doar, doar, l-o primi vreuna. Aparent, fiecare scoala are suficiente maimute, nu le mai trebuie inca una. Am trecut de la suntem cei mai cuminti din lume, la primiti-ne, ca altfel iese rau. Nimeni nu recunoaste: nu vrem maimute care se cred delfini sau nu vrem delfini care sa se catare in copac. N-avem locuri, daca era cu un an mai mare/mai mic... Inca speram ca vom gasi locul in care maimuta sa fie acceptata asa cum e si mai ales oamenii care sa poata spune ca si-au dat seama ca Green Monkey reactioneaza pe principiul: m-am prins cum functionezi si stiu exact pe ce butoane sa apas ca sa te scot din minti. Oare mai exista oameni cu nervii suficient de tari?

Cam asa incepusem acum ceva vreme o postare pe care n-am mai avut nervii s-o termin si s-o urc pe blog. Intre timp ne-am mutat in Wonderland si am gasit si o scoala, unde oamenii au fost suficient de receptivi incat Green Monkey, devenit intre timp Iepurasul de Pasti, sa se poata integra. Rezultatele nu s-au lasat asteptate! Bune si foarte bune! Si nu numai la scoala, ci si acasa. Asa ca, desi titlul avea o alta conotatie, il pot pastra si acum poate fi luat ca atare.

Gratarul cel de toate zilele

Evident ca nu putem trai in Wonderland tot timpul. Din cand in cand, trebuie sa facem aprovizionarea, iar Iepurasul de Pasti mai merge si la scoala. Uneori deschidem poarta si-i mai lasam si pe altii sa se bucure alaturi de noi. Toata lumea pare sa fie de acord, in dulcele stil romanesc, ca Wonderland fara gratar nu e completa. Asa ca, in magazia ce serveste si drept habitat pentru limacsi si libarci s-au materializat nu mai putin de 4 (da, patru!!!) gratare. Acum, Alice are dileme existentiale de cate ori vrea sa manance o friptura! Viata e prea scurta sa ma intreb daca azi vreau sa folosesc gratarul de designer, pe cel mai mare sau vreunul din celelalte doua. Asadar, dragi vizitatori retineti: nu ne mai aduceti gratare, caci altfel taramul magic se va ascunde intr-un nor de fum!