Prezentul

Prezentul e o chestie complexa. Asa cum spunea unul dintre iubitii uneia dintre angajatele mele (ce sintagma complexa) monitorizate fara voie: ”eu nu vorbesc de trecut, eu vorbesc de prezent, de ieri, de azi...” Pentru mine prezentul e cel ce ma afecteaza direct; nu mi-am dat in cap la mitinguri, nu am suferit cu restul omenirii la taierile de preturi... Prezentul meu nu e si al lor. Prezentul lor ar fi al meu, de buna voie si nesilita de nimeni (fie ea vorba si de uniune consensuala) cata vreme stim despre ce vorbim. Dar cand nu stim cu ce se mananca urletele izvorate din gatlejuri insetate (sange, bere etc) refuz sa le integrez in prezentul meu cotidian. Da, am primit si eu invitatii pe feisbuc la mitinguri extraordinare, dar nu le voi onora, cata vreme nu sunt convinsa ca acei ce le organizeaza stiu pentru ce militeaza. Prezentul meu inseamna ca maine incepe scoala, ca azi am facut o tocana de ied, ca piata din romania are consumatori tot mai educati. Prezentul  meu e paranoic, motiv pentru care in debaraua mea exista pe langa arme, doi saci de faina, ulei, zahar si alte produse de consum imediat, conserve, cosmetice etc. Prezentul meu e sinistru fata de al lor si sper sa nu se indeplineasca niciodata. Si eu sunt o optimista! Zic!

Invataturi

Pe plantatie se munceste din greu. Pare un job amuzant si usor ridicol pentru cei ce-l privesc din afara. Eu ma simt ca si cum as lucra la o firma de audit (ma refer la big4) si ar fi mereu data bilantului. Da, are partile lui inedite; da, are partile lui amuzante, dar intr-un fel e mai corporatist decat cel cu adevarat corporatist la care am lucrat anterior. Cand esti invatat sa functionezi intr-o structura testata si rodata ani in sir, in care nu ai voie sa schimbi nimic, e cam ciudat sa te trezesti intr-o structura de aceleasi dimensiuni, in care lucrurile trebuie mereu adaptate si imbunatatite. Proabil de asta am petrecut o saptamana in sedinte de minim 8 ore. Si luni o iau de la capat. Important pana la urma e ca am un job, care-mi va permite sa platesc o scoala particulara pentru copil, si asta fara sa gafai ( de efort). Sper insa sa-mi mai ramana timp si pentru viata personala. Ah, da, sa nu uit, am intels de ce la un anumit nivel iti trebuie un telefon destept, un ceas de firma si o masina buna. Ceasul si telefonul le am, masina trebuie s-o schimb. Inca 6 luni de job si Toyota Hillux here i am, cu banii jos, vreau sa zic. Sa-mi aminteasca cineva sa-mi scurtez fustele si sa-mi lungesc tocurile dupa ce-mi iau masina. Pana atunci, luni am sedinta (asta ca sa nu uit). Sa-mi traiasca! Zic!

Placeri ieftine

Mama ce trafic o sa aduca google pe topicul asta. Ati gresit adresa, e vorba de o tiparitura. Deci, puteti sa va retrageti.
Mie imi place revista Flacara. A facut parte din viata mea de cand ma stiu. Bunicul avea in spatele biroului, pe vremuri, niste numere foarte vechi. Le rasfoiam in copilarie cu o incantare peste margini. Pe vremea facultatii aveam o prietena care era documentarista la revista. Un job despre care presa nu mai stie ca a existat vreodata. Acum, mi-o cumpara jumatatea de cate ori ii cade in mana. Intotdeauna gasesc ceva de citit in ea, si asta desi nu ma omor dupa reviste. Azi cand am venit acasa am gasit Almanahul Flacara in bucatarie. Cu tot cu cartea aferenta. Doar 10 lei. Mult mai subtire decat almanahurile pe care le mai pastrez pe la mama pe acasa, dar interesant. Am citit vreo doua articole in diagonala si mi-au placut. Desi nu se poate feri complet de a publica si articole mai comerciale, are macar meritul ca nu le scoate pe coperta. Cumparati-l, merita! Eu una, sigur voi avea o seara de delectare.

Ultimele cinci secunde ale lui 2011

Tot anul 2011 timpul a trecut cumva in viteza pe langa mine. Sau poate el alerga mult inaintea mea si eu nu mi-am dat seama. Cand a venit vremea sa ma despart de el, cand tocmai deschideam gura sa le spun tuturor la multi ani, am realizat ca mai sunt cinci secunde. Generoasa, le-am lasat sa ma prinda din urma. Intr-un fel imi luasem revansa. Cinci, patru, trei, doi, unu... 2012 sa fii mai bun!

Bilant

Ca la fiecare sfarsit de an, si acum, fac un bilant. Anul asta a fost unul surprinzator din toate punctele de vedere. As putea sa scriu asta cu majuscule si tot n-ar fi suficient.
Sa recapitulam:
Inceputul de an m-a gasit dispusa sa salvez lumea. Pentru egoista din mine asta a fost o ocupatie total nepotrivita. Mai nepotriviti au fost insa o parte din oamenii langa care am incercat sa fac asta. De retinut: ca sa salvezi lumea, trebuie sa recunosti realitatea atunci cand te musca de fund sau vrea sa-ti scoata ochii. Lectia doi din balamucul asta a fost ca trebuie mereu sa-mi ascult intuitia.
Pe la jumatate am fost pe soseaua Transalpina si am vizitat in timp record o multime de locuri spectaculoase.
Tot cam pe atunci am primit o oferta de job de nerefuzat. Pentru domeniul in care se desfasoara activitatea, pentru mutrele prietenilor apropiati care stiu despre ce e vorba si pentru bani.
Inainte de asta, am curatat din viata mea oamenii cu incarcaturi negative. Meritele psihoterapiei, care insa nu mi-a alungat chiar toti demonii. De bani nu vorbim, ca acum, spre deosebire de restul lumii chiar am.
Green Monkey a inceput scoala. Am incercat varianta care functionase de minune pana acum: sa platim specialisti ca ei stiu ce au de facut. N-a functionat, asa ca a trebuit sa ma ocup personal.
Am devenit bucatar cu patalama oficiala la mana si n-am mai gatit nimic pentru ai casei de atunci.
M-am apucat de cusut. Incredibil, dar adevarat pentru cineva cu doua maini stangi.
Am muncit prima data in viata mea intre Craciun si Anul Nou.
Majore: am mers impreuna cu ai mei parinti la o gradina zoologica, locul nu e important, ci faptul ca am mai apucat sa o fac.
Minore: am patinat, m-am specializat in traduceri din istoria artei si design, am avut propria bucata de emisiune la radio, oamenii m-au invitat inca la evenimente cu care nu mai aveam nicio legatura (si au insistat sa vin, in semn de pretuire pentru munca mea anterioara), am incheiat psihoterapia.
Esentiale: sunt fericita si uimita (exceptie martea asta si o luni acum o luna, cand eram mahmura), sunt mai aproape de copilul meu decat am fost vreodata.
Daca-mi mai vin idei le completez pe parcurs.
Sa aveti un an de zeci de mii de ori mai minuat decat anul asta! Zic.

Craciun fericit

Mi-am mutat sarbatoare in alt oras. E atata liniste ca ma intreb unde s-au dus toti... Ei bine, nu prea conteaza, cata vreme au burtile pline, stau la caldura si au macar un strop de bunatate in suflet. Cred ca alta era ordinea ca sa fie totul in adevaratul spirit al sarbatorilor, dar eu raman ancorata in realitate. Craciun fericit! Atat.

Spiritul Craciunului

Pe plantatia pe care cu onor prestez nu exista zile libere. Se munceste 24/24 7/7. Dar spiritul Craciunului e intels intr-un fel aparte. Dintr-o multinationala cu teambuildinguri/betii crunte intr-o firma in care fiecare abatere e penalizata e cale lunga. Cu toate astea, fiecare angajat a primit un cadou de Craciun. Partea care asigura focul continuu 25 % din salar pe post de prima si un cadou in produse, iar restul 100$ plus cadou: cozonac, ciocolata, sampanie, bomboane. Nu vorbim de 10 angajati, ci de vreo 50. Pai prima mea a fost mai mare decat tot ce-am adunat eu in 11 ani de multinationala. Hai, sa aveti sarbatori fericite! Sau, cum mi s-a urat mie azi: happy chrismukah!