Poveste trista cu Mos Craciun

Se ia una bucata serbare scolara, la care vrei sa faci o fapta buna si inchiriezi un Mos Craciun, ca sa se bucure copiii. Vorbesti cu el timp de o saptamana zilnic, confirma prezenta cu doua ore inainte de serbare si.... nu apare.
Cu alte cuvinte, am vorbit cu un prieten actor, care-mi recomanda pe cineva cu o casa de productie. Cel recomandat si cu care s-a discutat pentru un pret bun imi da numarul unui angajat/prieten (sau ce-o fi fost) care-mi cere pretul de catalog: 400 de lei. De banii astia mi-a promis ca sta cat e nevoie. Dupa doua zile ma suna si-mi spune ca ar fi bine sa mutam serbarea, ca asa e romanul se decide in ultimul moment si ca mai are un angajament. Comentariul meu a fost ca asa e romanul si se caliceste. Dupa asta, l-am tot sunat si l-am intrebat daca ajunge. Vorbesc cu el cu o seara inainte si-mi spune ca nicio grija a rezolvat tot si ajunge. Il sun azi, la 15:30 sa verific daca a trecut pe la scoala si stie unde trebuie sa ajunga. Acelasi raspuns: sigur, stati fara griji, la 17:30 sunt acolo. La 17:40 ies din serbare si incep sa sun. Indelung si apasat. Mos Craciun nici vorba sa-mi raspunda. Gasim unul la coltul scolii si rezolvam problema. La 18:30 ma suna Mosul sa-mi spuna ca-i blocat in trafic. Nici n-am putut sa vorbesc cu el de nervi. Finalul a fost unul fericit, Mosul luat pe sus din colt s-a achitat perfect de indatoriri si a fost mai ieftin. Cred ca nu i-am multumit indeajuns. Ceilalti actori (si la propriu si la figurat): Dragos Silivestru (omul cu casa de productie) si Pavel Valeriu Dan (Mosul pe care nu l-as recomanda nici dusmanilor). THE END.

Shopping

Sambata am fost in Dragonul Rosu. Uitand ca i se face reclama la televizor si neimaginandu-ne ce omor va fi. A meritat dintr-un punct de vedere. Ne-am intalnit cu chinezul care vinde legume din productia proprie. Asa ca ne-am aprovizionat cu pak choi. Perfect pentru o salata langa o friptura de vita. In sange, va rog. Si magazinul alimentar chinezesc e bine aprovizionat. Inimi de palmier, lotus in saramura, pasta miso si alte bunatati pe care le plateam pana acum cu bani grei. Cat despre restul lucrurilor, daca nu le cumparati cu baxul, mai bine le luati din piata, caci scutiti un drum, iar pretul e la fel.

La multi ani!

Traditii

Traditia de 1 decembrie imi cere sa pregatesc alaturi de copil prajitura specifica unei alte tari. Anul asta, traditia ramane undeva in planul doi, caci pentru prima data in viata mea de om al muncii lucrez de sarbatoarea nationala. Hai sa ne traim! Si fara ironii, va rog! Macar de ziua nationala putem sa ne uitam la noi cu onestitate si sa vedem ca nu suntem nici mai buni nici mai rai decat altii. Poate nu ne place de noi, in general. Dar eu, mi-am propus ca de 1 decembrie, cata vreme muncesc, sa fiu onesta si sa nu zic nimic de rau de noi si-ai nostri.

Poligraf 2

Am fost, functioneaza. Nu e chiar ca in filmele americane, dar e pe bune. Cred ca oamenii de acolo si-au zis ca-s nebuna, caci le-am detectat camera ascunsa si m-am strambat la ea grupa mare. Poveste cu adevarat amuzanta nu o va auzi nimeni decat face2face.

Poligraf

Pe plantatia mea, despre care, in continuare nu am decat cuvinte de bine, testele poligraf sunt de rigueur. Saptamana viitoare imi vine randul. Va povestesc dupa cum a fost. In principiu sunt doar curioasa, caci am constiinta curata. Mama m-a educat bine, plus, ca am ideea fixa ca nu trebuie sa-mi stric karma cu maruntisuri.

Aceeasi tema

...dar alt weekend. Mirosul frunzelor arse. Cainele care te alearga prin curte si vrea sa se urce pe tine cu cele 70 de kg ale lui pentru ca l-ai mangaiat prea putin. Pisoii care se impleticesc printre picioarele copilului si fug cand ii simt pe adulti. Cuptorul fierbinte din care ies covrigi. Prieteni, cunostinte, oameni veseli, cu grijile lor, dar pe care nu simt nevoia sa le impartaseasca tuturor. Cel mai neplacut: drumul inapoi spre marele oras.