Idei intarziate

Referitor la ultimele doua posturi...

Oare de ce ma mir ca oamenii sunt dispusi sa creada toate tampeniile, cata vreme exista unii care au vandut tot ce aveau si s-au dus dupa un guru (care se crede Isus) tocmai in fundul Siberiei. Si pe deasupra, ei traiesc fara apa, curent si alte chestii, in timp ce baiatul cel inteligent (fost politist) are o vila cu tot confortul, internet, satelit si garzi de corp.

Oare in urmatoarele campanii electorale or sa dispara pungile de plastic cu insemne de partid? Sau cei care le impart vor alerga dupa noi sa le dam 30 de bani pe bucata?

Referitor la politica...

Credeam ca o sa-mi vina ideea sa emigrez (in Haiti) doar in cazul unei combinatii Vadim+Becali, alegeti voi care presedinte si care prim-ministru, dar se pare ca m-am inselat. Am un dor de duca spre Canada incat faptul ca detest din tot sufletul frigul si zapada incepe sa nu mai conteze.

Stiu (la prima mana) ca se stia ca nu sunt bani pentru salariile profesorilor, dar s-au propus maririle pentru ca guvernul de atunci (care nu este nici el usa de biserica sau monument al sfinteniei) sa fie obligat sa refuze si, implicit, sa pice prost. Oricum, cel mai prost au picat tot amaratii de profesori.

Problema: daca politica-i curva, aia care se ocupa de ea sunt pesti?

Punga de plastic

In copilaria mea, de cate ori aveam rosu in gat (si asta se intampla foarte des), venea sa ma vada un doctor foarte simpatic, care nu-mi dadea niciodata injectii, imi desena pisici si lua 100 de lei la fiecare consultatie. Si, ca dovada ca memoria e selectiva, nu-mi amintesc poezia cu care ma invita sa deschid gura ca sa-mi vada gatul, dar imi amintesc ca de fiecare data cand ai mei ii ofereau diverse alimente (rare, pe atunci)si-l intrebau daca are o punga, spunea intotdeauna ca un barbat care se respecta nu umbla niciodata nepregatit, adica fara punga.

Pentru ca suntem in epoca lui politically correct eu o sa spun ca nicio persoana care se respecta nu mai umbla acum fara punga la ea. Nebranduita, va rog, ca e criza si nu-i frumos sa se vada ca unii au mai multi bani decat altii, reciclabila ca asa e bine si, in fond, o facem pentru copiii nostri. Si daca tot dati bani pe ea, folositi-o de mai multe ori sau macar puneti-o in cosul de gunoi, in locul sacului menajer.

Si uite asa, cel putin pentru punga, istoria e repeta (chiar daca motivele sunt altele). Niciun buzunar fara punga lui!

L.e. Despre o altfel de punga, intr-o carte simpatica.

"[...] ochii lui se opreau prea des pe masa, in dreptul taliei mele, acolo unde ar fi trebuit sa fie ascunsa sub pelerina punga cu dinari de aur"
Barry Unsworth, Secretul rubinului, trad. Claudia Dumitriu, Leda, Bucuresti, 2008