Scurt intr-un promo la AXN "borderline personality" = "personalitate internationala" SERIOS?!!!
Din Femeia. - carioce colorate...
Uneori raman fara cuvinte. Poate ca nu totul a fost scris deja!
sâmbătă, 13 decembrie 2008
miercuri, 10 decembrie 2008
Dorinte versus necesitati
Cand Jacques Salome si-a lansat primele carti traduse in romana am avut ocazia de a sta (destul de mult) de vorba cu el. Fiindca de atunci a trecut buna bucata de vreme nu-mi mai amintesc exact despre ce am discutat, cu o mica exceptie... Imi amintesc perfect ca mi-a explicat foarte clar cum ar trebui sa facem distinctia intre dorinte si necesitati, dandu-mi urmatorul exemplu: "una este ca fiul meu sa aiba nevoie de o pereche de pantofi de sport (necesitate) si alta e sa vrea o pereche de 300 de euro (dorinta)". Se pare ca aceasta distinctie ne-ar ajuta sa fim mai fericiti. Fara prea multe responsabilitati la vremea aia, l-am aprobat, amuzandu-ma compatimitor in sinea mea ca un psiholog atat de grozav nu a reusit sa-si pastreze casnicia (cu o doamna psihiatru aproape la fel de celebra).
Mi-am amintit spusele lui acum vreo doua luni cand, brusc, m-am gandit ca daca tot o sa vina criza sa ma pun la adapost si sa-mi inchid cardul de credit (chestie pe care ma straduiesc s-o fac de vreo doi ani) si am pornit sa ma documentez. Evident, am ales sa caut pe internet "how to..." si asa am descoperit conceptul (despre care am mai vorbit) de frugal living*, adica, intr-o traducere, sper eu, inspirata, intinde-te cat ti-e plapuma. Am vazut, si mi-am zis ca nu ma costa nimic sa testez cateva din lucrurile de acolo. Doar cateva, sa ne-ntelegem, caci nu voi da centrala sub 24 de grade pe timpul iernii, chiar daca asta ar insemna o economie substantiala, sau cel putin nu o voi face atata vreme cat am un job. De fapt, cu aceasta ocazie mi-am amintit de ideea dorinte versus necesitati, si am descoperit ca aveam atatea dorinte ca nu-mi mai ramanea vreme si de altceva.
Primul pas a fost, ca de fiecare data cand duceam mana la buzunar catre portofel, sa ma intreb daca e vorba de ceva ce-mi trebuie sau de ceva ce-mi doresc. Am raspuns cinstit de fiecare data si am facut niste economii atat de mari incat vinerea trecuta am reusit sa inchid cardul. Nici azi, la aproape o saptamana nu pot trece pe langa o oglinda fara sa ma umflu in pene si sa ma admir pentru atare realizare. In spatele admiratiei exista insa o spaima ingrozitoare, aceea ca am pierdut o groaza de vreme pentru niste lucruri care de fapt ma poseda ele pe mine si nu eu pe ele(cred ca asta era una din ideile lui Tyler Durden din Fight Club).
Nu am renuntat la foarte multe, dar cele pe care le-am taiat de pe lista chiar "fac o diferenta"
* frugal living nu inseamna acelasi lucru pentru toti, si, categoric, daca nu e dus la extrema nu inseamna zgarcenie. Faptul ca-l mentionez nu inseamna ca-l si promovez, fiecare stie ce e cel mai bine pentru sine. Poate pentru unii fericirea chiar inseamna sa aiba doua slujbe pentru a-si plati ultimul tip de telefon mobil.
Un citat scos din context, de dragul potrivelii:
"Apoi cafelele, nota, bacsisul, hainele de la garderoba, in sfarsit, toate astea nu mai sunt decat detalii, detalii, detalii. Detalii care, desigur, incurca." Anna Gavalda, Mici obiceiuri de pe Saint-Germain, vol. As vrea sa ma astepte si pe mine cineva, Polirom, 2006, trad. Raluca Baciu
Mi-am amintit spusele lui acum vreo doua luni cand, brusc, m-am gandit ca daca tot o sa vina criza sa ma pun la adapost si sa-mi inchid cardul de credit (chestie pe care ma straduiesc s-o fac de vreo doi ani) si am pornit sa ma documentez. Evident, am ales sa caut pe internet "how to..." si asa am descoperit conceptul (despre care am mai vorbit) de frugal living*, adica, intr-o traducere, sper eu, inspirata, intinde-te cat ti-e plapuma. Am vazut, si mi-am zis ca nu ma costa nimic sa testez cateva din lucrurile de acolo. Doar cateva, sa ne-ntelegem, caci nu voi da centrala sub 24 de grade pe timpul iernii, chiar daca asta ar insemna o economie substantiala, sau cel putin nu o voi face atata vreme cat am un job. De fapt, cu aceasta ocazie mi-am amintit de ideea dorinte versus necesitati, si am descoperit ca aveam atatea dorinte ca nu-mi mai ramanea vreme si de altceva.
Primul pas a fost, ca de fiecare data cand duceam mana la buzunar catre portofel, sa ma intreb daca e vorba de ceva ce-mi trebuie sau de ceva ce-mi doresc. Am raspuns cinstit de fiecare data si am facut niste economii atat de mari incat vinerea trecuta am reusit sa inchid cardul. Nici azi, la aproape o saptamana nu pot trece pe langa o oglinda fara sa ma umflu in pene si sa ma admir pentru atare realizare. In spatele admiratiei exista insa o spaima ingrozitoare, aceea ca am pierdut o groaza de vreme pentru niste lucruri care de fapt ma poseda ele pe mine si nu eu pe ele(cred ca asta era una din ideile lui Tyler Durden din Fight Club).
Nu am renuntat la foarte multe, dar cele pe care le-am taiat de pe lista chiar "fac o diferenta"
* frugal living nu inseamna acelasi lucru pentru toti, si, categoric, daca nu e dus la extrema nu inseamna zgarcenie. Faptul ca-l mentionez nu inseamna ca-l si promovez, fiecare stie ce e cel mai bine pentru sine. Poate pentru unii fericirea chiar inseamna sa aiba doua slujbe pentru a-si plati ultimul tip de telefon mobil.
Un citat scos din context, de dragul potrivelii:
"Apoi cafelele, nota, bacsisul, hainele de la garderoba, in sfarsit, toate astea nu mai sunt decat detalii, detalii, detalii. Detalii care, desigur, incurca." Anna Gavalda, Mici obiceiuri de pe Saint-Germain, vol. As vrea sa ma astepte si pe mine cineva, Polirom, 2006, trad. Raluca Baciu
joi, 4 decembrie 2008
Obisnuit sau nu
Green Monkey nu e un copil obisnuit, nici nu are cum... Nu pentru ca e al meu, ci pentru ca asa s-a nascut.
Multa vreme viitorul a fost un fel de ceata deasa, foarte deasa, pe care am risipit-o in fiecare zi cate putin. Din fericire ne-am permis, din fericire niciunul dintre noi nu a cazut prada depresiei si din fericire lucrurile au mers spre bine.
Oricum, alta era ideea... Cand inca nu vedeam nimic prin ceata singurul lucru pe care mi-l doream era ca Green Monkey sa fie un copil obisnuit. Acum insa am mare grija ca atunci cand formulez o dorinta legata de el sa nu folosesc acest termen (il inlocuiesc cu sanatos, fericit etc).
Uneori, cand ma apuca autoanaliza, stau si ma intreb daca am gresit si unde: cand mi-am dorit sa fie obisnuit sau cand am incetat sa-mi mai doresc asta...
Din fericire sunt in situatia in care pot sa zambesc cu indulgenta in fata acestei dileme.
"E acel zambet pe care nu-l lasi sa-ti apara decat atunci cand te afli in fata unui copil care stii ca iti va raspunde repede tot cu un zambet, ca si cum te-ai oglindi in apa. Atat de repede, incat iti vine sa plangi."
Helen Dunmore, Vraja iernii, Leda, 2008, trad. Laurentiu Dulman
Multa vreme viitorul a fost un fel de ceata deasa, foarte deasa, pe care am risipit-o in fiecare zi cate putin. Din fericire ne-am permis, din fericire niciunul dintre noi nu a cazut prada depresiei si din fericire lucrurile au mers spre bine.
Oricum, alta era ideea... Cand inca nu vedeam nimic prin ceata singurul lucru pe care mi-l doream era ca Green Monkey sa fie un copil obisnuit. Acum insa am mare grija ca atunci cand formulez o dorinta legata de el sa nu folosesc acest termen (il inlocuiesc cu sanatos, fericit etc).
Uneori, cand ma apuca autoanaliza, stau si ma intreb daca am gresit si unde: cand mi-am dorit sa fie obisnuit sau cand am incetat sa-mi mai doresc asta...
Din fericire sunt in situatia in care pot sa zambesc cu indulgenta in fata acestei dileme.
"E acel zambet pe care nu-l lasi sa-ti apara decat atunci cand te afli in fata unui copil care stii ca iti va raspunde repede tot cu un zambet, ca si cum te-ai oglindi in apa. Atat de repede, incat iti vine sa plangi."
Helen Dunmore, Vraja iernii, Leda, 2008, trad. Laurentiu Dulman
luni, 1 decembrie 2008
Cu drag...
...de la locavorii din satul global.
Acum cativa ani, inainte ca lumea sa banuiasca macar ca va urma o criza (fie ea si de isterie la noi, dupa spusele lui Isarescu)se vorbea despre satul global. Pe masura ce situatia s-a imputit (a devenit albastra sau alte expresii cu acelasi inteles)am auzit tot mai des vorbindu-se despre lucrurile pe care le poti face ca sa protejezi mediul. Nu am nimic impotriva lor, ba chiar le pun in aplicare de cate ori pot, dar trei sferturi dintre ele sunt menite de fapt sa ne ajute sa facem economie. Protejam mediul nelasand lumina aprinsa si scotand din priza aparatele pe care nu le folosim, dar probabil ca nu am fi facut-o daca nu ne-am fi protejat in acest fel portofelul. Si uite asa vecinii din satul global devin (de nevoie)locavori (consuma doar produse cultivate/realizate pe o raza de 100km in jurul locului lor de resedinta).
Situatia asta imi aminteste putin de vegetarienii care nu consuma carne pentru ca le e mila de bietele animale, dar au in dulap douazeci de perechi de pantofi din piele, pentru ca in plastic li se imput picioarele...
"Asadar, Dean venise vreo sase mii cinci sute de kilometri din Frisco, via Arizona, si pana la Denver in numai patru zile, in care incapusera o multime de aventuri. Si acesta era doar inceputul."
Jack Kerouac, Pe drum, Polirom, 2003, trad de Cristina Felea
De dragul satului global, de Ziua Nationala am facut mince pie...
Acum cativa ani, inainte ca lumea sa banuiasca macar ca va urma o criza (fie ea si de isterie la noi, dupa spusele lui Isarescu)se vorbea despre satul global. Pe masura ce situatia s-a imputit (a devenit albastra sau alte expresii cu acelasi inteles)am auzit tot mai des vorbindu-se despre lucrurile pe care le poti face ca sa protejezi mediul. Nu am nimic impotriva lor, ba chiar le pun in aplicare de cate ori pot, dar trei sferturi dintre ele sunt menite de fapt sa ne ajute sa facem economie. Protejam mediul nelasand lumina aprinsa si scotand din priza aparatele pe care nu le folosim, dar probabil ca nu am fi facut-o daca nu ne-am fi protejat in acest fel portofelul. Si uite asa vecinii din satul global devin (de nevoie)locavori (consuma doar produse cultivate/realizate pe o raza de 100km in jurul locului lor de resedinta).
Situatia asta imi aminteste putin de vegetarienii care nu consuma carne pentru ca le e mila de bietele animale, dar au in dulap douazeci de perechi de pantofi din piele, pentru ca in plastic li se imput picioarele...
"Asadar, Dean venise vreo sase mii cinci sute de kilometri din Frisco, via Arizona, si pana la Denver in numai patru zile, in care incapusera o multime de aventuri. Si acesta era doar inceputul."
Jack Kerouac, Pe drum, Polirom, 2003, trad de Cristina Felea
De dragul satului global, de Ziua Nationala am facut mince pie...
vineri, 28 noiembrie 2008
here be dragons
http://herebedragonsmovie.com/
De vazut. Poate are dreptate, poate nu, oricum e o perspectiva interesanta.
De vazut. Poate are dreptate, poate nu, oricum e o perspectiva interesanta.
joi, 13 noiembrie 2008
Soc si groaza
Exagerez. Dar numai putin... Inca nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Intru pe blog, dau clic pe harta care-mi indica numarul de vizitatori si locatiile acestora si cu cine dau nas in nas? Cum la ora asta nu-mi arde de pauze care sa sporeasca suspansul, ci de o pauza de somn, va spun direct: cu Tariceanu. Si fiindca a auzit el ca nu-i frumos sa vii in vizita cu mana goala, a venit sub forma de clip electoral cu nevasta si copiii. Am inchis repede fereastra, poate zice si el ca nu-i nimeni acasa si pleaca. Dupa vreo cinci minute am deschis-o din nou si, ce sa vezi, tot acolo era si-mi promitea cate-n luna si in stele...
Oi fi eu un cetatean cu simt civic care merge la vot de cate ori trebuie,da' de aici si pana la a-i primi in casa (sau pe blog, ma rog) pe domnii (oare?) politicieni e cale lunga.
Oare domnu Tariceanu ce-ar zice daca as pune si eu pe blogul lui un filmulet cu familia mea, in care sa-i povestim de cate ori ne-a venit sa-l injuram, sau si mai bine o reclama mare la Ghidul nesimtitului al lui Radu Paraschivescu? Nu, nu e nicio aluzie, cred ca e mai degraba un compliment!
"La orizont se iveste primejdia unui alt gen de inundatii: cele in lapte si miere."
Radu Paraschivescu, Ghidul nesimtitului, Humanitas,2006, Bucuresti, pag 162
Oi fi eu un cetatean cu simt civic care merge la vot de cate ori trebuie,da' de aici si pana la a-i primi in casa (sau pe blog, ma rog) pe domnii (oare?) politicieni e cale lunga.
Oare domnu Tariceanu ce-ar zice daca as pune si eu pe blogul lui un filmulet cu familia mea, in care sa-i povestim de cate ori ne-a venit sa-l injuram, sau si mai bine o reclama mare la Ghidul nesimtitului al lui Radu Paraschivescu? Nu, nu e nicio aluzie, cred ca e mai degraba un compliment!
"La orizont se iveste primejdia unui alt gen de inundatii: cele in lapte si miere."
Radu Paraschivescu, Ghidul nesimtitului, Humanitas,2006, Bucuresti, pag 162
marți, 4 noiembrie 2008
how many f***** blades do you need?!
Am vazut cu ceva vreme in urma o imagine care mi s-a parut ilustrarea perfecta a felului in care consumam. Un aparat de ras cu o suta de lame si sub el sloganul din titlu.
Consum mult si prost. Nu ca n-as fi stiut asta. Doar ca, de cand sintagma "colaps economic" se aude tot mai des in jurul meu, iar previziunile nu sunt deloc vesele in ciuda declaratiilor cum ca "la noi nu vine", acord mai multa atentie felului in care o fac si modului in care "vanzatorii" incearca sa ma convinga ca am nevoie de tot mai multe lucruri.
Am asistat azi la doua lansari: o masina de spalat si o gama pentru ingrijirea personala. Amandoua imi promiteau acelasi lucru: timp in plus pentru mine. Mai ca m-ar fi convins, daca nu as fi toba de sfaturi americanesti tip "how to save money", "how to live frugally".
Sa rezumam: imi iau masina X si nu mai trebuie sa ma uit la ea cum spala 2 ore la niste prosoape, le pot spala intr-un sfert de ora. Minunat,daca as avea obiceiul sa stau uitandu-ma ca prostu' la hubloul masinii de spalat in timp ce rufele se agita inauntru. In atare caz se cheama ca am castigat o ora si patruzeci si cinci de minute. Nu se pune la socoteala ca daca vreau timp pentru mine n-am decat sa mi-l acord in timp ce masina isi face treaba. Sa zicem ca ma epilez. Si aici, ta na na nam, isi face intrarea in scena noul aparat de epilat cu trei capete cu discuri. Mai rapid, mai eficient, mai nedureros... Ne ajuta sa castigam timp... Asa o fi, dar cat de mult? Sa zicem vreo ...cinci minute?!
Si orele suplimentare pe care le fac ca sa-mi permit toate astea nu le pune nimeni la socoteala?
E clar, in seara asta inteligenta mea are cinci minute in plus! Ma duc sa le dorm!
Nu ca n-as subscrie, totusi, la cele de mai jos...
"[...] hai sa cadem de acord ca saga umanitatii poate fi povestita, cel putin partial, prin istoria shopping-ului"
Paco Underhill,Chemarea mall-ului, trad.Raluca Andrei; Renata Nicolescu, Bucuresti, Brandbuilders, 2007
Consum mult si prost. Nu ca n-as fi stiut asta. Doar ca, de cand sintagma "colaps economic" se aude tot mai des in jurul meu, iar previziunile nu sunt deloc vesele in ciuda declaratiilor cum ca "la noi nu vine", acord mai multa atentie felului in care o fac si modului in care "vanzatorii" incearca sa ma convinga ca am nevoie de tot mai multe lucruri.
Am asistat azi la doua lansari: o masina de spalat si o gama pentru ingrijirea personala. Amandoua imi promiteau acelasi lucru: timp in plus pentru mine. Mai ca m-ar fi convins, daca nu as fi toba de sfaturi americanesti tip "how to save money", "how to live frugally".
Sa rezumam: imi iau masina X si nu mai trebuie sa ma uit la ea cum spala 2 ore la niste prosoape, le pot spala intr-un sfert de ora. Minunat,daca as avea obiceiul sa stau uitandu-ma ca prostu' la hubloul masinii de spalat in timp ce rufele se agita inauntru. In atare caz se cheama ca am castigat o ora si patruzeci si cinci de minute. Nu se pune la socoteala ca daca vreau timp pentru mine n-am decat sa mi-l acord in timp ce masina isi face treaba. Sa zicem ca ma epilez. Si aici, ta na na nam, isi face intrarea in scena noul aparat de epilat cu trei capete cu discuri. Mai rapid, mai eficient, mai nedureros... Ne ajuta sa castigam timp... Asa o fi, dar cat de mult? Sa zicem vreo ...cinci minute?!
Si orele suplimentare pe care le fac ca sa-mi permit toate astea nu le pune nimeni la socoteala?
E clar, in seara asta inteligenta mea are cinci minute in plus! Ma duc sa le dorm!
Nu ca n-as subscrie, totusi, la cele de mai jos...
"[...] hai sa cadem de acord ca saga umanitatii poate fi povestita, cel putin partial, prin istoria shopping-ului"
Paco Underhill,Chemarea mall-ului, trad.Raluca Andrei; Renata Nicolescu, Bucuresti, Brandbuilders, 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)