Cum mai arata orasul...

Am uitat cum mai arata orasul... Atat de incantata am fost de Wonderland ca nu am prea iesit din casa, iar daca am facut-o, am mers cu masina. Aseara insa, cum aveam treaba, am decis sa merg pe jos . Si asa ne-am trezit toti trei pierduti in mijlocul haosului. Eu, Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste (da, stiu ca e White Rabbit, dar asta e povestea mea) ne uitam unul la altul si nu incetam sa ne minunam:
- Ce aglomeratie!
- Ce galagie!
- Ce de oameni grabiti!
- I-auzi salvarile care ne innebuneau zilnic!
- Oare cum am trait asa?
Cireasa de pe tort a fost ca i-am abandonat pe Palarier si pe Iepuras in fata unui televizor pana mi-am terminat treaba. N-a rezistat niciunul mai mult de cinci minute. Palarierul si-a concentrat atentia asupra bomboanelor, iar Iepurasul a topait cu esarfa mea in cap.
Cand ne-am intors in Wonderland, orasul se linistise, iar Cheshire Cat era cam nervos ca nu-l lasam in casa. I-am consolat pe toti cu o portie buna de mancare. Sa ne fie de bine!

Ne-am mutat in Wonderland!

Imediat ce deschizi portita de lemn de la strada, dai de o gaura de iepure. Nu stiu cum am facut de am alunecat pe ea. Cert e ca acum stau toata ziua si beau ceai (ma rog, cafea pentru conformitate) cu Palarierul Nebun si Iepurasul de Paste, iar Cheshire Cat ne priveste de la inaltimea boltei de vita-de-vie. Zambetul mi l-a imprumutat mie, iar eu am grija sa nu dispara niciodata. In loc de pasari flamingo avem pitigoi, dar nu ne suparam pentru ca noi nu jucam croket. Paianjenii ne-au facut un dreamcatcher urias langa bradul atat de inalt incat cred ca intr-o buna zi o sa coboare din el Jack. EU SUNT ALICE, si zau ca n-am fumat nimic, doar m-am mutat in Wonderland, la doua minute de centrul orasului!